Aseara la TVR a avut loc o dezbatere despre Rosia Montana. S-a vorbit mult, a plouat cu acuzatii, spiritele s-au incins si in bunul spirit romanesc nu s-a tras nicio concluzie valabila.
Am remarcat insa un episod spumos: in timpul discutiei a fost difuzat un insert cu parerea presedintelui Academiei Romane, Ionel Haiduc, despre problema in discutie.
Eroul nostru a sustinut o pledoarie care a inclus o argumentatie structurata pe trei capitole. Si aici vine partea interesanta - Ionel Haiduc si-a dat cu parerea despre metoda de exploatare a aurului de la Rosia Montana sustinand ca a citit pe internet despre o metoda mai ecologica decat cea cu cianuri.
Deci presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc, doctor in chimie, si-a dat cu parerea despre un subiect atat de inflamabil dupa ce a citit pe net o chestie.
Adica n-a venit cu o cercetare proprie a Academiei, cu un argument specializat produs de institutie si care sa aduca un plus de autoritate dezbaterii. Nu! Presedintele Academiei Romane a citit pe net ca se poate si altfel... (inregistrarea e aici si ce discutam noi aici se petrece de la minutul 64)
Concluzionam astfel ca cititul pe internet si prietenul Google incep sa inlocuiasca munca intelectuala si utilizarea creierului chiar si prin institutiile care ar trebui sa demonstreze ca se poate si altfel..
2 comentarii:
Asa este! Referintele bibliografice, pentru o somitate in chimie, sunt evident foarte "vagi". Din pacate, neputand sa convinga prin argumente profesionale, dl Haiduc face din greu apel la autoritatea administratrativa pe care o reprezinta. Cam putin pentru a conduce Academia Romana.
Daca se straduia putea sa convinga printr-o argumentatie realizata cu responsabilitate.
De aici si mirarea mea legata de cititul pe net.
Si ca sa nu se inteleaga gresit - n-am combatut existenta unei modalitati mai bune de extragere a minereului ( un aspect esential al problemei) ci modul diletant al aparitiei in cadrul emisiunii de care am facut vorbire in post.
Post a Comment